Știm că luna martie este foarte capricioasă, asemenea unui băiețel care acum râde, acum plânge.
În anumite momente, acest băiețel se comportă bine (timpul este frumos), în altele devine rău (atunci când se declanșează furtuna, ploaia…).
Nu putem avea încredere în “el”, pentru că niciodată nu putem prevedea ce surprize ne rezervă.
Pentru a-i cunoaște “caracterul”, vă propun să parcurgeți povestea lui Martie în lupta sa cu un cioban…
Se spune că în timp ce păstorul se pregătea să-și păzească turma de oi, îl întâlnește pe Martie care fluiera fericit și degajat la debutul lunii de care vorbesc. Venea să-l succeadă pe februarie și era foarte plin de sine.
Imediat, între cei doi se înfiripă un dialog:
-Bună ziua, păstorule, spuse luna nouă. Spre care pășuni verzi te duci cu oile tale?
– Astăzi merg în munți, răspunse ciobanul.
– Este foarte bine, i-a zis Martie cu o privire răutăcioasă.
Dar ciobanul, având multă experiență în spate, este foarte precaut și înțelege cu ușurință intențiile lui Martie. În loc să urce pe munte, pleacă spre șes.
Seara, la întoarcere spre stână, îl reîntâlnește pe Martie ud din cap până în picioare și cu părul zburlit ca de luptă.
-Deci, ce noutăți ai în această zi, întrebă Martie pe păstor:
-Nimic deosebit, a fost răspunsul acestuia din urmă. M-am dus pe câmpie și am avut un timp superb.
Martie își mușcă buzele ca să nu spună nimic și cu cel mai frumos zâmbet îl întrebă din nou pe păstor:
– Și mâine? Unde vei merge?
– Mâine mă reîntorc pe câmpie. Iarba este grasă și oilor pare să le placă.
-Faci bine, spuse tânărul pe un ton malițios.
A doua zi dimineața, Martie se grăbește spre câmpie ca să declanșeze o furtună. Însă păstorul întoarce foaia și se duce la munte.
Cînd seara se regăsește cu Martie, acesta, înghețat complet, fără să dea de înțeles, i-a zis cu ton suav:
-Dar astăzi? A fost vară?
-Destul de bine, fu răspunsul bătrânului. M-am dus la munte și am găsit un soare splendid.
La auzul acestei vești, Martie se arătă destul de bosumflat.
-Dar mâine unde vei merge?
– Mă întorc pe câmpie, i-a replicat ciobanul, am văzut anumiți nori în spatele munților și s-ar putea să plouă, așa că nu aș vrea să risc.
-Bine gândit, i-a confirmat tânărul.
În ziua următoare, Martie se duse spre câmpie pentru a declanșa furtuni, în timp ce al nostru cioban urcă destul de rapid pe munte cu oile sale.
Timp de 30 de zile, Martie nu reușește să-l surprindă pe păstor cu “un duș bun”. Apoi, ciobanul i-a zis acestuia:
Acum nu mă mai tem deloc de timp. Mâine începe aprilie și pot să dorm liniștit. Voi merge în munți, acum timpul este bun. Vine anotimpul bun.
Auzind acestea, Martie s-a dus repede la fratele său și l-a rugat să-i facă o plăcere doar o dată.
-Împrumută-mi o zi, dragă frate! Trebuie să văd mâine un păstor și aș dori să-i fac un cadou.
Aprilie, care este o lună foarte gentilă și cu inimă bună, acceptă fără să se îndoiască de dorința fratelui său.
-Ia această zi, ti-o ofer pentru totdeauna!
A doua zi, Martie plecă în munți, luând cu el grindina, vântul, ploaia, zăpada. Le dezlănțuiește pe toate, iar ciobanul împreună cu oile sale se “mureaza” complet.
Seara, când Martie se apropie de focul unde ciobanul își usca hainele, cu același zâmbet plin de răutate, întrebă:
-Ei bine, cum s-a petecut ziua?
-Foarte rău, foarte rău, a fost vânt, ploaie, grindină, chiar zăpadă. Nu înțeleg cum în luna Aprilie se întâmplă toate astea.
Nici nu reuși să termine bine fraza că Martie se porni pe râs și îi povesti cum fratele său i-a mai dat o zi.
-Acum nu voi mai avea 30 de zile, ci 31. Amintește-ți cănd vei începe să păstorești anul viitor!
Și se depărtă, lăsând cale liberă lunii aprilie…
Adaptare după feeclochette. chez.com de Ileana Mlădinoiu