"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

Cine spune că geniile nu se nasc şi zilele noastre? O astfel de persoană este Kim Ung-Yong, inginer civil din Coreea de Sud, fostul copil-minune al lumii, care afișa fapte uimitoare de inteligență la scurt timp după nașterea sa.

El a fost menționat în Cartea Recordurilor drept persoana cu cel mai mare IQ din lume. Cu toate acestea, Kim vrea să spună lumii că această inteligenţă uluitoare nu este sursa fericirii. El are un mesaj pentru lume, în care ne dezvăluie ce contează cu adevărat în viață.

Născut la data de 08.03.1972, Kim a început să vorbească la vârsta de 6 luni și să înțeleagă algebra la vârsta de 8 luni.

Când a împlinit 2 ani, Kim vorbea fluent în 4 limbi: japoneză, coreeană, germană și engleză. Când a implinit 3 ani, el stăpânea chiar mai multe limbi. A început şcoala la 4 ani şi a absolvit la vârsta de 15 ani! IQ-ul lui era de 210 când avea doar 2 ani!

Kim Ung-Yong şi-a însușit algebra la o vârstă foarte fragedă. Ca tânăr adolescent, Kim a fost urmărit de NASA și a lucrat acolo timp de 4 ani, ca cercetător. Dar, după ani în care a atins limitele cele mai înalte, coreeanul a început să simtă goliciunea vieții. În 1978, la vârsta de 16 ani, el a decis să se întoarcă în Coreea de Sud. Oamenii l-au perceput ca pe “un geniu defect.” După ce a primit multe critici din partea publicului, el a decis să urmeze studiile la o universitate locală.

Coeficientul de inteligență sau IQ-ul (în original, acronimul expresiei intelligence quotient,) reprezintă un concept și un scor derivat din diferite teste standardizate, prin care se încearcă măsurarea inteligenței. Coeficientul mediu de inteligenţă al unui om este 100. Un scor mai mare de 130 indică inteligență excepțională, iar un scor sub 70 poate indica retard mental.

Având un IQ ridicat nu este întotdeauna un lucru nemaipomenit. Kim a ratat multe lucruri obişnuite din experiența sa de copil, pierzându-şi astfel copilăria. Kim crede că viața, fără relații umane, nu înseamnă nimic.

“Oamenii încearcă întotdeauna să fie speciali, prin neglijarea fericirii lor obișnuite. Dar ei ar trebui să știe că fericirea înseamnă lucruri obișnuite, cum ar fi prietenii strânse, schimbul de momente memorabile cu prietenii de la școală și așa mai departe. Nu am putut avea aceste lucruri, chiar dacă mi-am dorit”, a spus Kim.

Mesajul lui Kim este simplu si clar: “A fi special nu este la fel de important ca și a trăi o viață obișnuită.”

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.