Emoţiile noastre sunt ca nişte indicatori ai stării interioare. Dacă suntem echilibraţi, şi emoţiile sunt fireşti, adică în limitele normalului.
Dacă, însă, apar stări de emotivitate însoţite de frică, atunci vorbim despre un dezechilibru la nivel mental, care este rezultatul unui şoc (sau mai multe) pe care am fost nevoiţi să le suportăm de-a lungul anilor. Este adevărat că un şoc ne scoate din linia noastră de confort, ne destabilizează şi poate lăsa răni adânci în suflet.
Dacă aceste răni nu se pot vindeca aşa uşor, consecinţele sunt de aşa manieră că toate devin negre, dispare optimismul, se creează teama. Odată instalată, teama este destul de greu de înlăturat, dar nu imposibil.
Şocurile apar exact când nu te aştepţi!
Evident că un şoc vine când nu te aştepţi, pentru că dacă te-ai aştepta, el nu ar mai fi şoc. Am formulat astfel ideea pentru a sublinia un aspect deosebit de important: nu trebuie să fim luaţi prin surprindere, adică trebuie să fim în permanenţă pregătiţi pentru a face faţă.
Nu există să putem prevedea totul, dar putem să visăm mai puţin, adică în evaluările noastre nu este rău dacă suntem mai realişti. În afara dispariţiei persoanelor dragi nouă, moment pe care nu îl cunoaştem, fireşte, şi catastrofele naturale, altceva nu ar trebui să ne prindă nepregătiţi.
Credinţa ne ajută să depăşim teama
Noi ştim că Dumnezeu ne este alături în orice moment, deci nu ar trebui să ne temem deloc. El este aici, cu noi, în acest moment, şi cine ar putea să Îl învingă vreodată? Faptul că ne îndoim de puterea Lui sau chiar de existenţa Lui, evident că ne slăbeşte în interior.
Odată canalizată fiinţa noastră în puterea divină, nimic nu ne poate sta în cale. Prin urmare, să începem prin a crede cu toată fiinţa noastră în El, apoi să începem să Îl rugăm să ne ajute. Nu ne va refuza, pentru că nu a refuzat pe nimeni niciodată. Pe noi de ce nu ne-ar ajuta?
Vezi aici Caracteristici ale persoanelor care au fost abuzate emoţional în copilărie
Prin urmare, să ne încredem în Cel care ne-a dat viaţă şi care ne este alături în permanenţă, să lăsăm lucrurile să decurgă în voia sorţii şi să ne bucurăm că niciodată nu suntem singuri, deci nu avem motive să ne fie frică şi nici să fim emotivi, fără motive serioase. Examenul supravieţuirii a trecut din ziua în care am venit pe pământ, restul nu este decât o călătorie…