Nu cred că mă aventurez prea tare dacă afirm că spiritualitatea este într-adevăr un lucru bun. Problema, însă, e că unii oameni pot intra în lumea spirituală cu ideea preconcepută că aceasta va fi în mod automat o experienţă pozitivă, deşi nu este mereu aşa. În continuare vom explora unele dintre aspectele mai întunecate ale spiritualităţii.
Spiritualitatea nu este un concept singular şi poate fi exprimată în mai multe moduri. Unii îşi pot găsi iluminarea spirituală prin munca pe care o depun, alţii prin religie, alţii prin practici spirituale precum meditaţia şi yoga, alţii prin intermediul substanţelor psihedelice, iar alţii pur şi simplu manifestându-se pozitiv prin bunătate, compasiune şi iubire. Nu există o metodă universală de a accesa şi amplifica energia spirituală interioară.
Ce este spiritualitatea? Spiritualitatea este un termen care generează multă confuzie, unii considerându-l echivalent cu religia, de exemplu, deşi spiritualitatea nu este prin definiţie o dimensiune religioasă.
Spiritul este esenţa unei persoane, acel element evaziv care rezidă în fiecare şi care care ne face să ne purtăm şi să reacţionăm în anumite moduri. Atunci când mintea este limpede şi tăcută, singurul care rămâne activ este spiritul.
Diferenţiem între 4 dimensiuni ale sănătăţii – cea fizică, cea emoţională, cea mentală şi cea spirituală. Primele trei sunt uşor de definit, sunt măsurabile şi explicabile, dar dimensiunea spirituală a lucrurilor este învăluită de misticism şi este greu de explicat într-o singură frază. Cu toate acestea, este ceva autentic şi bine-definit.
Un element nelipsit din toate practicile spirituale este conştiinţa. La fel ca spiritualitatea, conştiinţa este greu de definit, pentru că, din nou, nu este un element singular, ci o unitate multidimensională.
Una dintre problemele care pot apărea în urma expansiunii conştiinţei sau dezvoltării puterii de conştientizare este modificarea percepţiei asupra realităţii. Odată ce porneşti pe drumul expansiunii conştiinţei, realitatea de zi cu zi poate deveni tot mai greu de înţeles.
Practica spirituală şi expansiunea conştiinţei dizolvă barierele care au fost ridicate treptat la vârsta copilăriei, a adolescenţei şi a maturităţii prin educaţie, respectiv prin aşteptări sociale.
Odată ce aceste bariere sunt doborâte, se deschid porţile atât ale iluminării, cât şi ale laturilor mai întunecate ale lumii.
În primul rând, dacă ne concentrăm atenţia asupra conştiinţei colective, vom remarca o lipsă uriaşă de armonie între oameni. Durerea celor din jur devine tot mai vizibilă, atât în conjuncturile de zi cu zi, cât şi în imaginea de ansamblu (războaiele purtate în diferite colţuri ale lumii). Odată ce ne captează atenţia, această suferinţă devine tot mai greu de ignorat.
Pe planul secund avem conştiinţa individuală. Odată activată şi amplificată, aceasta acţionează precum o oglindă: ne poate ajuta să vedem în noi şi în alţii atât binele, cât şi răul.
Spiritualitatea te provoacă să-ţi înfrunţi defectele, durerea şi negativitatea. Acestea pot fi conştiente sau latente, cele din urmă fiind readuse în planul conştiinţei chiar şi dacă par uitate.
Unul dintre lucrurile care este comun pentru a experimenta este un sentiment iniţial de euforie atunci când ajungeţi la un anumit nivel de dezvoltare spirituală şi în timp ce acest sentiment euforic este grozav, vă poate fi de multe ori pregătit pentru aşteptări nerealiste ale dumneavoastră şi ale altora.
În cazul unor oameni, acest proces se va manifesta prin aşteptarea ca cei din jur să înţeleagă transformările pe care le parcurg şi ca aceştia să păşească, la rândul lor, pe aceeaşi cale.
Totuşi, trezirea spirituală rămâne o călătorie individuală, ceva ce fiecare trebuie să trăiască pe propria piele.
O altă concepţie greşită este aceea că trezirea spirituală este o destinaţie, când, în realitate, aceasta este doar începutul călătoriei către iluminare. Chiar şi după ce are loc acest proces de trezire spirituală, individul trebuie să continue să-şi pună întrebări. Uneori răspunsurile nu vor fi cele căutate, dar alteori acestea vor fi clare şi vor încuraja căutările spirituale.
Păşirea pe calea spiritualităţii poate fi atât cel mai dificil cât şi cel mai înălţător lucru pe care l-ai înfăptuit vreodată, şi este important să nu te ataşezi prea tare de situaţia actuală, pentru că circumstanţele se schimbă la nesfârşit. Pe parcurs, însă, vei vedea că paşii tăi converg către direcţia potrivită şi că tot ceea ce săvârşeşti are un sens suprem.
Citește care sunt diferențele dintre religie și spiritualitate.
Ca să reduci stresul şi anxietatea, este foarte important să ai încredere în acest proces de transformare, să laşi lucrurile să se întâmple, şi să ştii că singură piedică pe care o poţi întâmpina va fi propria decizia de a renunţa.
Când vei putea cerne singur întunericul de lumină, şi vei înţelege că atât lumina cât şi întunericul sunt dimensiuni normale şi necesare, calea către iluminare spirituală va deveni mai puţin sinuoasă. Fiecare stare emoţională, fiecare gând, fiecare trăire în sine serveşte unui scop diferit, iar după ce vei ajunge să cunoşti în profunzime propriile stări emoţionale şi rolul pe care îl joacă, vei putea folosi aceste stări în folosul tău şi al altora.
În cele din urmă, cea mai bună decizie pe care o poţi lua este aceea de a face un efort conştient de a evolua pe plan spiritual. Spiritualitatea îţi va dezvălui adevărul suprem, iar evoluţia individuală va deveni ceva inevitabil!