Moartea este o destinaţie comună tuturor organismelor vii. Oamenii privesc moartea cu frică, sau o percep ca fiind un mijloc de eliberare din suferinţa lumească ori un proces natural de înlocuire a vechiului cu noul. Diferitele religii şi culturi văd iluminarea spirituală în lumini diferite, dar ideea de bază rămâne aceea că prin iluminare omul reuşeşte să capete o înţelegere deplină a scopului vieţii, al cărei punct terminus este moartea.
Potrivit autoarei cărţii „Pe moarte şi murind”, Elizabeth Kubler Ross, moartea nu este altceva decât o încetare firească a funcţionării corpului.
O persoană luminată spiritual nu se teme de moarte, ci o percepe în diferite moduri în funcţia de filosofia sa de viaţă.
6. Viaţa ne ajută să percepem efemeritatea vieţii:
Conştientizarea morţii îi ajută pe oameni să perceapă eventuala inutilitate a legăturilor lumeşti, a relaţiilor, a plăcerilor şi a bogăţiei. Adepţii lui Buddha sunt adesea încurajaţi să mediteze asupra morţii, deoarece îi ajută să pătrundă mai bine efemeritatea vieţii şi îi fereşte de capcanele întinse de plăcerile lumeşti şi de lăcomie. Adeseori, oamenii care se tem de moarte încearcă să se ascundă de ea, cufundându-se în diferite forme de fericire superficială. Când înţelegem inevitabilitatea morţii, putem să ne concentrăm mai mult pe iluminarea spirituală şi pe curăţarea de sine, deoarece ştim că moartea poate să lovească în orice moment şi că fiecare clipă petrecută pe pământ contează.
5. Moartea nu este ceva de temut:
Epicur a spus: „Moartea este esenţa nimicului pentru că atunci când suntem în viaţă, nu vine, iar atunci când vine să ne ia, nu mai suntem în viaţă”. Nu are niciun sens să ne petrecem viaţa subjugaţi de frica de moarte întrucât nu simţim durerea morţii. Când încetăm pur să mai existăm, la fel se întâmplă şi cu durerile şi suferinţele noastre. Un om poate trăi o viaţă împlinită şi liniştită atunci când îşi eliberează mintea de frica morţii.
Persoanele iluminate spiritual se străduiesc să-şi înfrângă teama de moarte şi o percep ca fiind un sfârşit al durerilor şi suferinţei.
4. Moartea este un somn liniştit:
Ne încheiem fiecare zi cu somnul nocturn, aşa că ne încheiem viaţa cu un somn mai îndelungat care poartă denumirea de moarte. Cu înţelepciune vine iluminarea şi conştientizarea faptului că, la fel cum un care îşi petrece ziua productiv doarme noaptea profund şi liniştit, aşa şi omul care îşi duce viaţa cum trebuie are parte de o moarte paşnică. Simţurile se dezactivează de fiecare dată când dormim, iar moartea seamănă foarte mult cu somnul din acest punct de vedere, cu excepţia că nu ne mai trezim a doua zi.
Citește aici cum conștiința trece în alt univers la moartea corpului?
3. Viaţa ca proces:
Conform filosofiei vieţii după moarte, viaţa petrecută pe acest pământ nu este altceva decât o pregătire pentru viaţa de apoi. Adepţii multor religii cred cu tărie în viaţa după moarte de pe celălalt tărâm. Ei consideră că moartea este o călătorie care îi face să devină una cu creatorul lor, aşadar îi uneşte cu Dumnezeu. Acceptarea vieţii de după moarte a permis credincioşilor să accepte ideea că Dumnezeu este în esenţă unul drept şi că orice nedreptate petrecută pe pământ are un motiv întemeiat. Filosofia vieţii după moarte îi ajută pe oameni să depăşească durerea, frica şi fatalismul morţii.
2. Moartea nu este un sfârşit, ci un nou început:
Oamenii care cred în renaştere şi în reîncarnarea sufletelor nu consideră că moartea este o calamitate sau un sfârşit, ci un nou început prin renaştere. Adepţii hinduismului cred că omul îşi creează propriul destin pe pământ, deoarece acţiunile sale determină modul în care se va naşte din nou. Oamenii încearcă de multe ori să se elibereze din acest ciclu al naşterii şi renaşterii prin atingerea stării Moksha. De aceea, moartea nu este considerată o calamitate, ci eliberarea de suferinţele unui cerc vicios. Pe de altă parte, naşterea este privită ca o continuare a suferinţei, dar o oportunitate de a obţine Moksha.
1. Moartea este o certitudine a existenţei:
Moartea este o dovadă că, indiferent cât de mult progresăm, din condiţia de muritori suntem cu toţii vulnerabili şi neputincioşi în faţa sfârşitul fiziologic. Persoanele iluminate spiritual percep moartea ca fiind o oglindă care îi ajută să accepte alte faţete ale vieţii care nu pot fi controlate. Într-o lume modernă dominată de schimbare, oamenii luminaţi spiritual privesc moartea ca pe o certitudine şi o constantă a universului. Oamenii care se tem şi încearcă să se ascundă de moarte nu vor reuşi să-şi trăiască viaţa din plin, iar moartea nu aşteaptă pe nimeni.