"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

9 + 7 =

five + 10 =

Chiar dacă am început să ne exprimăm în limbaje din ce în ce mai sofisticate, trebuie să recunoaştem că la capitolul comunicare încă mai avem de învăţat. Nu ştim să ne prezentăm calităţile, deşi ne mândrim cu ele, însă facem tot posibilul, uneori, prin comportamentul nostru, să scoatem la iveală exact ce nu trebuie, adică defectele.

Cu toţii avem calităţi, dar avem şi defecte şi ţine de noi cum ştim să le ameliorăm sau să le corectăm. Evident, aici joacă un rol important educaţia pe care am primit-o.

La început a fost cuvântul

Încă din vremurile preistorice, omul a încercat să găsească modalităţi prin care să îşi anunţe prezenţa sau să îşi spună punctul de vedere. Dacă la început, limbajul a fost extrem de simplu, sărac în cuvinte, mai degrabă bogat în gesturi, odată cu dezvoltarea culturii, a început să se dezvolte şi vocabularul.

Aşa s-a ajuns astăzi la miile de dialecte şi la ştiinţe care pot descifra anumite tipuri de caractere pornind doar de la câteva sunete rostite. Între simplele silabe şi limbajele sofisticate de azi, au existat, fireşte nuanţe, însă psihologii au constatat că importanţa comunicării este de necontestat. Modalităţile prin care comunicăm spun multe despre noi.

Fiecare sunet pe care îl emitem are o anumită energie. În funcţie de ce mesaj dorim să transmitem, noi transmitem odată cu el şi energia noastră. Dacă folosim cuvinte vulgare sau care exprimă violenţă, care instigă la ură, vom emite sunete încărcate negativ şi ele ajung direct la destinatar prin chiar vorbele noastre.

Citește aici dacă îți influențează oare, senzația de deja-vu, viața?

Dacă, dimpotrivă, folosim cuvinte care exprimă pozitivitate, ele vor energiza persoana căreia îi sunt adresate.

Este evident faptul că nu putem trece peste tonalitatea folosită când vorbim. Cred că suntem de acord cu toţii că nu putem ţipa şi urlă când spunem « Te iubesc » sau « Eşti frumoasă » sau « Sunt mândră de tine », în schimb, înjurăturile nu pot fi spuse pe un ton de tandreţe. Dacă nu au şi furie în ele, înjurăturile nu mai sunt înjurături…

A ţipa nu înseamnă a comunica

Revenind la acţiunea de a ţipa, este simplu să ne dăm seama că mai bine să păstrăm tăcerea decât să ţipăm. Este mai bine pentru toată lumea să evităm asemenea comportamente pentru că sunt deosebit de dăunătoare. Putem distruge visul unui copil doar dacă ţipăm într-o zi la el.

Sau putem să facem pe cineva să îşi piardă încrederea în el şi în viaţă dacă îi tot repetăm că este incapabil. Aceste tipare ale vorbirii, negative prin excelenţă, ne fac mult rău tuturor, adică atât persoana care ţipa, cât şi cea căreia i se adresează ţipetele sunt afectate în proporţie de 100 la sută.

Prin ţipete şi jigniri nu se va găsi soluţia problemei.

Studiile au arătat că Dumnezeu a fost extrem de darnic atunci când ne-a creat. Creierul nostru are un mecanism de apărare super inteligent. Când persoana este jignită de mai multe ori, se declanşează un mic progrămel care o face să nu mai funcţioneze bine urechile astfel încât fie nu mai aude corect ce i se spune, fie acel progrămel împiedică raţiunea, în aşa fel încât persoana aude selectiv. În felul acesta, ea este protejată de reacţii ale sistemului nervos.

Dacă însă, se doreşte a asculta cu orice preţ insultele sau ţipetele, creierul nostru consumă de câteva ori mai multă energie, în plus, poate pune în mişcare şi muşchii pentru a se apăra.

 

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.