Din dorinţa de a fi de ajutor semenilor noştri, avem tendinţa de a intra în viaţa lor cu credinţa că îi putem ajuta. Da, uneori, chiar îi putem ajuta. Nefiind implicaţi emoţional în problemele lor, suntem convinşi că avem o viziune obiectivă a situaţiei şi se poate întâmpla să vedem chiar soluţiile. În toate religiile lumii găsim acest îndemn.
Noi suntem interconectaţi şi ajutându-i pe alţii, ajutăm, de fapt, la crearea unei vieţi mai frumoase şi armonioase pentru toată lumea.
Fiecare îşi creează viaţa lui
Revenim din nou la unul dintre cele mai preţioase cadouri pe care ni le putea face Existenţa, adică liberul arbitru. Doar în virtutea acestei libertăţi de acţiune putem lua decizii, deci dacă avem o viaţă frumoasă, prosperă, plină de bucurii şi împliniri, suntem pe un drum bun.
Invers, dacă avem probleme, înseamnă că undeva în viaţa noastră au intervenit nişte erori. Aşa cum spuneam mai sus, noi formăm un întreg, suntem interconectaţi. Practic, putem schimba vieţile celorlalţi doar printr-un singur gest sau chiar şi numai printr-un zâmbet.
Nu este necesar să mutăm munţii, dar noi ştim că avem puterea de o face, rămâne doar să decidem asta. Problemele pe care le putem avea într-o zi se datorează strict atitudinii noastre.
La baza vieţii stau legile Universului şi cum orice lege are şi « sancţiuni », şi cele divine au asemenea efecte dacă le încălcăm. Filozofia este destul de simplă: să respectăm Legea. Cine ar putea interveni în viaţa noastră dacă noi nu am permite acest lucru? Poate cineva să acorde mai multă importanţă vieţii noastre mai mult decât am face-o noi înşine? De ce să lăsăm pe altcineva să ne trăiască viaţa noastră? Undeva ceva este ilogic.
Citește aici 26 de citate care îi aparțin lui Sigmund Freud și care spun multe despre noi
Nu avem obligaţii, ci doar bunăvoinţă
Dacă viaţa noastră este frumoasă, dacă suntem creativi, prosperi, iubitori deţinem o mare cantitate de energie din care le putem da şi altora aflaţi în necazuri. Pentru orice mâna întinsă celorlalţi consumăm din energia noastră, dar nu suntem obligaţi să o facem.
Nefiind obligaţi, orice gest îl facem doar din iubire, dezinteresat, şi acest gest va da roade întotdeauna. Dacă aşteptăm recunoştinţă, toată munca noastră să duce pe apa sâmbetei. Aşadar, nici nu trebuie să fim indiferenţi la problemele celorlalţi, dar nici să fim un fel de salvatori care se încarcă cu responsabilităţi care nu le aparţin.
În toate trebuie să existe o măsura!
Problema se pune la nivelul conştiinţei. Avem tendinţa să credem că dacă nu ajutăm suntem oameni răi şi încep să apară mustrările. Nu suntem oameni răi, ci, uneori, nu avem forţa necesară de a rezolva şi problemele altora pentru că le avem pe ale noastre, avem lecţiile noastre de învăţat.
În concluzie, să avem grijă să ne trăim vieţile noastre şi să-i lăsăm pe alţii să-şi trăiască vieţile lor. Dacă, totuşi, decidem să îi ajutăm, trebuie să conştientizăm faptul că nu avem această obligaţie şi că tot ce facem pentru alţii s-o facem din iubire, fără a aştepta recompense.
În felul acesta, ne vom îmbogăţi viaţa, pentru că în toate funcţionează Legea Bumerangului.