Studiile moderne au arătat rezultate uimitoare în ceea ce priveşte efectele propolisului asupra sănătăţii: nouă specii de ciuperci parazite, 21 de bacterii, 30 de tipuri de virusuri (şi varietăţile lor) pot fi distruse de propolis, care este cel mai puternic medicament natural antiinfecţios cunoscut.
Eficienţa sa a fost dovedită în nu mai puţin de 200 de afecţiuni.
Cum se obţine?
Propolisul este un „cocktail” de substanţe vindecătoare, adunat din mugurii şi de pe scoarţa copacilor: plopi, a castani, a mesteceni, a sălcii, a frasini, a anini, unele specii de pomi fructiferi.
Este încă o enigmă felul în care ştiu albinele să dozeze acest elixir, să-l combine şi să-i dea în final o compoziţie unitară, astfel încât diferitele tipuri de propolis culese din diverse regiuni ale lumii să aibă proprietăţi similare.
Este cert că natura, în imensa ei înţelepciune ne ajută, iar primăvara, albinele culeg un medicament natural excepţional, adunat cu un efort uriaş, din mugurii abia ieşiţi la lumină.
Remediu natural de tradiţie, propolisul se găseşte fie brut, sub forma unor bulgăraşi maronii, fie lichid.
Propolisul brut de bună calitate are un miros specific (dulceag-amărui) foarte puternic şi este lipsit de luciu (cel lucios are foarte multă ceară în el şi, ca urmare, proprietăţile sale sunt mult diminuate).
Propolisul măreşte producţia de celule specializate ale sistemului imunitar, le face mai puternice şi mai „agresive”, ceea ce determină o rezistenţă mai mare la infecţiile cu orice tip de germen sau virus.
Este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv: inhibă dezvoltarea bacteriilor, reface ţesuturile lezate, favorizează eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii.
Administrarea zilnică a propolisului previne hipertensiunea, tulburările de ritm cardiac, colitele şi ulcerul, normalizează cantitatea de colesterol din sânge şi are un rol important în refacerea elasticităţii vaselor de sânge.
CITEŞTE AICI DESPRE CINCI PLANTE PE CARE LE POŢI CREŞTE ÎN CASĂ ŞI ÎŢI ADUC SĂNĂTATEA ŞI ENERGIA
Substanţele antioxidante din compoziţia propolisului au efecte tonice nervoase, împiedică degradarea unor vitamine esenţiale pentru organism (precum vitamina C) şi restabilesc echilibrul hormonal.
Iată trei moduri în care îl putem prepara:
Tinctură
Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri rase de propolis, peste care se toarnă 500 ml de alcool alimentar de 90 de grade.
Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat 15 zile, timp în care se agită zilnic.
Se filtrează, tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează câte 50 de picături, de patru ori pe zi. Se pun pe o bucăţică de pâine uscată sau în miere.
Tinctura de propolis nu se ia diluată în apă, deoarece anumite substanţe din compoziţia sa precipită, devin insolubile şi trec prin organism fără nici un efect.
De asemenea, tinctura de propolis nu se ia simplă, deoarece în contact cu saliva se va produce acelaşi efect ca în cazul diluării în apă.
Copiilor li se poate administra un amestec obţinut din trei linguriţe de miere şi o linguriţă de tinctură.
Ulei de propolis
Grăuncioarele de propolis se amestecă cu un ulei vegetal, obţinut prin presare la rece (ideal este cel de măsline).
Se recomandă în tratarea arsurilor, degerăturilor, ulcerelor varicoase şi al plăgilor care se vindecă mai greu.
Apă de propolis
Aşa cum am scris, în contact cu apa, propolisul precipită şi devine insolubil, pierzând astfel cea mai mare parte din proprietăţile sale vindecătoare.
Totuşi, cercetările arată că o soluţie obţinută din cinci linguriţe de tinctură de propolis la un pahar de apă (aproximativ 200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, în care tinctura simplă nu poate fi folosită, pentru că poate avea o acţiune prea dură asupra ţesuturilor.
IATĂ CUM DOAR O LINGURĂ DIN ACEST INGREDIENT ÎŢI POATE REDA VEDEREA ŞI ÎNTĂRI IMUNITATEA
Apa de propolis se mai poate obţine astfel: se amestecă 100 ml de apă călduţă cu două, trei linguri de propolis brut, proaspăt cules. Se pune amestecul într-un borcan închis ermetic şi se păstrează într-un loc întunecos şi rece. Se agită de trei, patru ori pe zi.
În această formă de preparare se administrează fie pe cale bucală, fie nazală, în diverse afecţiuni alergice, infecţioase sau tumorale.
Apa de propolis are efecte excelente în combaterea stomatitelor şi a cariilor dentare (se clăteşte gura îndelung după fiecare spălare pe dinţi), precum şi în tratarea unor afecţiuni genitale, precum leucoreea sau cervicita.