Obişnuim să cerem sfaturi aproape la orice şi avem desui prieteni gata să ne ajute. Este adevărat că de departe lucrurile se văd mai bine şi,de multe ori, cei din afară au o părere obiectivă despre un anumit subiect care ne frământă. E bine să cerem sfaturi, câteodată este chiar indicat, dar sunt şi situaţii când noi găsim soluţia cea mai bună.
Cât de des îţi asculţi vocea interioră?
Ne-am născut într-o perioadă în care informaţia circulă liberă, avem acces la noţiuni extrem de valoroase şi unele sunt de-a dreptul esenţiale pentru viaţa noastră. Mă refer,în mod deosebit, la cele legate de spiritualitate. Am crescut,unii dintre noi, într-o perioda când Dumnezeu a fost socotit duşmanul societăţii şi bisericile erau contestate şi distruse.
Omul nu avea altă scăpare decât sufletul său, dacă nu cumva găsea alte cărări. Evident că fiecare om care L-a căutat pe Dumnezeu a ştiut unde şi cum să Îl găsească,chiard aca nu existau biserici. El este peste tot şi Îi simţim prezenţa în permanenţă.
Cu cât Îl căutăm mai des, cu atât El ni se arată în cele mai diverse forme.
Cel mai aproape de noi Îl găsim chiar în noi înşine,acolo unde celulele cântă într-o armonie perfectă,ce alcătuiesc cea mai sofisticată maşinărie care a existat vreodat pe pământ, adică trupul nostru.
Printre toate zgomotele minţii de care ne lăsăm conduşi, putem auzi acea voce cristalină, suavă, sensibilă… Această voce care vine din interiorul nostru,este călăuza care ne-a fost dată la naştere,cea mai prietenoasă şi corectă dintre toate călăuzele lumii.
Ea ar trebui să aibă intatietate înaintea tuturor. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, de multe rele am fi scutiţi…Aşadar, să îi dăm locul cuvenit.
Oricine îţi poate da un sfat,dar nu trăieşte în locul tău
Apropiaţii noştri şi prietenii pot fi destul de drăguţi încât să ne asculte ce avem pe suflet şi chiar ne dau şi sfaturi,dace le cerem asta. Ei sunt bine intenţionaţi, vor să ne ajute şi se şi implică,de multe ori, în problemele noastre.
Să nu uităm,însă, că fiecare ne dă un sfat în funcţie de experienţele sale, în funcţie de ce a trăit el. Îi lipsesc verigile care formează lanţul vieţii noastre şi atunci este absolut normal să nu ne dea cel mai bun sfat. Mai bine -zis, acel sfat este valabil pentru el, dacă s-ar afla în aceeaşi situaţie, nu pentru noi. De aici apar,de multe ori, certuri între prieteni sau apropiaţi.
Înţelepciunea vine atunci când ne dăm seama că fiecare îşi trăieşte viaţa lui, cu bune şi rele, dar este a li nu a noastră ! Din acest motiv este bine să ne vedem de treabă şi să nu ne amestecăm în viaţa nimănui dacă îl iubim cu adevărat.
Este unul din mijloacele prin care îl ajutăm să gândească mai mult,să caute şi mai adânc în el răspunsul la problema care-l frământă. Evident că vor fi voci care pot spune că asta este,de fapt, o indiferenţă manifestată faţă de nevoile celuilalt, dar nu este aşa.
Prin urmare, fii atent la ce spun ceilalţi, ascultă-i şi încearcă să aplici un sfat venit venit din afară,dar nu uita că tu îţi trăieşti viaţa ta şi celălalt pe-a lui. Ceea ce este rău pentru tine poate fi bine pentru el şi invers.