"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

one × 5 =

four × 3 =

Avem prieteni, avem familia noastră şi diverse cunoştinţe sau colegi cu care intrăm mereu în contact. Sunt unii cu care ne simţim excelent de fiecare dată, parcă sunt « făcuţi » pentru a fi cu noi, dar sunt şi alţii care ne fac să depunem efort pentru a putea avea o conversaţie cu ei.

Aceştia din urmă sunt obositori, ne seacă de vlagă, ne fac să ne simţim inutili şi neimportanţi.

Iubeşte-ţi duşmanii,dar …de la distanţă

În textele religioase găsim adesea îndemnul de a ne iubi duşmanii. Sigur că iubirea este de preferat urii, dar este cineva cu adevărat pregătit să iubească pe cineva care îi doreşte răul ? Este greu de crezut, poate că da…

În cele mai multe cazuri, se iniţiază lupte de idei sau intervine ură care antrenează răzbunarea. Este împotriva firii să iubeşti pe cel care te-a înjunghiat pe la spate şi nu putem afirma cu mâna pe inimă că am putea face aşa ceva.

În asemenea condiţii, nu putem îndemna pe alţii să o facă. Există,însă, o soluţie de compromis : să luăm cât mai mare distanţă de ei, atât de mare încât să nu mai audă de noi şi nici noi de ei.

În asemenea situaţie,este mai uşor să facem pe filozofii, adică am putea analiza la rece comportamentul acelor oameni şi poate,cu această ocazie, am putea descoperi că şi noi avem unele greşeli.

Dacă nu este posibil să luăm distanţă (fizică) faţă de ei, putem aborda o altă strategie,aceea de a le dori binele,fără să analizăm ce fac ei. Să îi eliminăm din viaţa noastră,dar cu binele, nu cu răul. Încet-încet,situaţia se va schimba.

Noi suntem mai detaşaţi,iar « duşmanii » simt şi ei acest lucru şi îşi vor reduce presiunea « gloanţelor » îndreptate spre noi.

Vezi aici de ce este bine să te rogi pentru binele duşmanului tău! Nici nu-ți dai seama ce bine faci…

Renunţă cât mai repede la tot ce te minimalizeaza

Ce ne facem dacă pe unele persoane din viaţa noastră nu le putem evita (fac parte din familie) ? Nu le putem evita,dar nici nu trebuie să le urăm. E mai simplu să fim detaşaţi,împăcaţi cu faptul că ne sunt duşmani. Nu discutăm prea mult,ne implicăm mai puţin în activităţi comune, nu le încredinţăm secretele şi problemele noastre.

Păstrăm distanţa,dacă nu … vor veni ei peste viaţa noastră, ne vor « cotropi » spaţiul intim.

Dacă tot i-am declarat duşmanii noştri, este de la sine înţeles că aceste persoane nu vor beneficia de resursele noastre afective,nu ne vom face planuri în comun,pentru că nu ne-ar aduce nici un beneficiu. Cum nu putem juca teatru la infinit, nu are sens nici să ne irosim energia pentru a face faţă acestor relaţii, este mai simplu să păstrăm o distanţă cât mai mare.

Chiar dacă,prin absurd, suntem nevoiţi să stăm sub acelaşi acoperiş, nimic din ce spun aceste persoane nu trebuie să capete importanţă mai mare decât în realitate. Nici nu trebuie minimalizată situaţia. Trebuie tratat cu maximă obiectivitate şi prudenţă. Nu sunt genul de persoane care îţi vor binele,deci nu îţi pot da un sfat folositor.

Este cât se poate e clar. Prin urmare, renunţă la tot ce te face să te simţi minimalizat, izolat, atacat în viaţa personală, în intimitatea sufletului tău.

Pentru a evita exagerările în judecarea acestor situaţii, lăsaţi timpul să vorbească. Urmăriţi comportamentul lor pe o perioadă cât mai lungă şi abia după ce aveţi certitudinea că nu merge şi nu merge, renunţaţi. Dragoste cu sila nu se poate.

 

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.