Suntem tentaţi să credem tot ce auzim şi tot ce vedem, dar e bine de ştiut că nu întotdeauna acesta este adevărul.
Noi ştim că totul este relativ, dar avem mari şanse să intrăm în ceaţă când dăm crezare tuturor,oricât de bine intenţionate ar fi persoanele în cauză.
Cine poate spune că ştie adevărul?
Când vedem cu ochii noştri,putem spune că noi suntem corecti,dar … e lung drumul până la adevăr. Noi vedem doar ce se petrece,însă nu vedem şi cauzele,care de multe ori, sunt extrem de profunde şi de subtile. Nu suntem pregătiţi să înţelegem tot, nu avem această capacitate şi atunci,e bine să păstrăm unele rezerve.
Cum suntem liberi să facem ce vrem,suntem liberi să înţelegem ce vrem şi ce putem.
Suntem condiţionaţi de educaţie,cultură,zonă geografică, experienţă. Putem discuta un subiect acum şi să înţelegem lucrurile diferit. În măsura în care subiectul este dezbătut şi cu alte persoane, interpretările se diversifică.
Noi spunem mai deoparte altora şi ,în acest mod, realitatea se denaturează,mai ales dacă adăugăm şi puţină imaginaţie. Este un proces simplu, văzut la tot pasul, şi cea mai urâtă formă pe care o poate îmbrăca el este bârfa.
Interpretările sunt întotdeauna subiective
Am mai punctat şi cu alte ocazii faptul că libertatea pe care am primit-o în dar la naştere are multe beneficii. Este un dar nepreţuit !
Află aici adevărul despre cine ești cu adevărat!
Imaginaţi-vă că nu aţi avea dreptul să vă mişcaţi sau să vorbiţi,că nu aţi avea dreptul de a acţiona după cum vreţi… Există ţări unde nu se bucură chiar toţi de libertate. Sunt reguli impuse de societate,este cultura poporului respectiv care limitează unele aspecte ale vieţii, este chiar credinţa,mai bine -zis, lipsa ei !
Şi atunci, o discuţie cu o persoană care nu-şi cunoaşte dreptul de a-şi exprima opinia,va fi,de fapt, un monolog din partea noastră. Persoana în cauză probabil că doar va asculta şi nu va avea curajul să îşi spună punctul de vedere. Şi dacă ar vrea să transmită mesajul discuţiei avute cu noi, i-ar da o interpretare extravagantă,după cum şi îndrăzneala noastră de a spune lucrurilor pe nume i se poate părea extravagantă.
Prin urmare, vorbim împreună şi înţelegem separat. Acesta este motivul pentru care nu tot ceea ce ni se spune este real. Poate fi vorba despre o realitate fabricată,fiind rodul gândirii şi imaginaţiei vorbitorului.
Singurul mod în care vom şti dacă este sau nu adevărată o situaţie, va fi când primim o confirmare divină. Ea vine întotdeauna clară, precisă şi exprimă DOAR adevărul. Restul sunt interpretări şi vorbe,uneori, de neînţeles.
Să stăm departe de falsitate,pentru că odată intrată în viaţa noastră, se poate manifesta în toate aspectele ei şi din oameni oneşti,vom deveni încet-încet,datorită acestei credibilităţi oarbe, oameni în care cei de lângă noi nu mai au încredere.