Suntem aici pentru o experienţă de câţiva ani, deci nu pentru o eternitate şi în acest timp destul de scurt,credeţi că vom putea învăţa totul ?
Nu, în niciun caz. Deci, oricâte greşeli am face,ele nu vor fi niciodată suficiente pentru a ne autopedepsi.
Ce înseamnă să fii perfect?
Perfecţiune nu există,deci oricât am încerca, tot va exista ceva ce ar mai putea fi adăugat sau eliminat în ceea ce facem . Când vorbim despre perfecţiune suntem pretenţioşi cu noi şi cu ceilalţi,deopotrivă. Impunem reguli care nu au nici o legătură cu realitatea,care nu fac altceva decât să distrugă naturaleţea şi libertatea vieţii. Pentru ce ?
Pentru a da bine în ochii altora său chiar în ochii noştri. Odată impuse nişte etaloane, lupta începe. Ne luptăm să avem anumite dimensiuni ale corpului, ne luptăm să luăm diplome peste diplome,ne zbatem să fim primii în toate…
Pentru noi înşine nu mai rămâne timp. Şi asta pentru a fi perfecţi. Se poate întâmpla ca după eforturi îndelungate să atingem aceste standarde impuse,dar lupta dusă ne-a golit de energie, ne-a secat de frumuseţea naturală cu care am fi trăit fericiţi. Se merită,oare, să fim perfecţi ?
Avem voie să greşim
Greşelile sunt semnele eforturilor noastre. Muncim şi greşim, câştigăm experienţă. Viaţa noastră este un întreg şir de experienţe în cadrul cărora putem greşi şi vom greşi ori de câte ori este nevoie. Vom cădea şi ne vom ridica tot de atâtea ori până vom deveni experţi în căzături şi reveniri.
Citește aici despre greșelile pe care le facem cu toții și pe care le vom regreta la bătrânețe!
Toate acestea se repetă până învăţăm lecţia care ne înalţă,până când Existenţa ne va da validarea Sa
În faţa vieţii suntem nişte ucenici care păşesc uneori timizi, alteori încrezători,pe drumul care le-a fost hărăzit. Şi atunci, la ce bun atâta zbatere ? Motorul perfecţiunii este egoul nostru.Doar el ne împinge spre comparaţii,altfel inima noastră s-ar odihni mai bine, iar creierul şi-ar găsi şi el liniştea.
Cât timp ego-ul ne şopteşte că trebuie să fim aşa sau altfel,noi ne vom autosanctiona în permanență cu iluzia că într-o zi vom deveni perfecţi
Singurul moment în care vom deveni perfecţi este când vom fi uniţi cu Sursa de unde unde provenim. Acolo există doar perfecţiune. În rest, să ne mulţumim cu cele câteva lecţii pe care am reuşit să le asimilăm şi ,dacă putem, să-i ajutăm şi pe alţii să ştie şi ei măcar cât ştim noi. De partea cealaltă, ar trebui să fim şi noi mai receptivi la ce ni se spune şi ni se arată.Poate mai avem o altă lecţie de învăţat,cine ştie ?