"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

5 × 5 =

9 + 8 =

De regulă,oamenii au tendinţa de a sări în ajutorul semenilor lor atunci când aceştia au nevoie de ajutor şi o fac, de cele mai multe ori, dezinteresat pentru că aşa au fost educaţi.Părinţii noştri aşa ne-au învăţat şi această atitudine vine chiar din îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, »iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi ». Este una din marile fericiri ale noastre, să ştim că am contribuit cumva la binele celui de lângă noi.

Nu-i da peşte,învaţă-l să pescuiască !

Este drept că suntem puşi ,uneori, în situaţii jenante,când persoana care are probleme devine insistentă şi poate nu o face din ipocrizie, ci pentru că nu vede soluţia la problemele pe care le are. Se vede într-o situaţie fără ieşire şi nu mai are puterea şi nici claritatea minţii pentru a vedea care este pasul următor.

Adesea, problema respectivă creează deznădejde, depresii, suferinţe fizice etc. Nu este comod să fii în situaţia în care ai copii şi nu ai ce le pune pe masă. Sunt mii de cazuri în România şi nu toţi pot fi acuzaţi de indolenţă. Sunt situaţii şi situaţii,uşor de criticat, mai greu de ajutat.

Citește și de ce Răutatea calculată este cea mai perfidă dintre toate răutățile – Honore de Balzac

Când cineva doreşte să întindă o mână de ajutor, o face cu sentimentul că a făcut un bine cuiva şi este mulţumit, dar mâine,persoana are nevoie din nou de ajutor. Deci, pentru ca gestul să fie complet, e bine să găsim soluţia pe termen scurt, dar să gândim şi în perspectivă.

Altfel spus, dacă i s-ar oferi un loc de muncă acelei persoane, şi-ar câştiga cinstit o pâine pentru copiii ei. Învăţând să pescuiască, nu va mai avea nevoie de ajutor. Aceasta este una din modalităţile prin care ne manifestăm acordul faţă de Legea supremă, a iubirii, propovăduită de Mântuitorul nostru.

Nu cere prea mult, doar cât poţi da înapoi !

Toţi am avut probleme şi poate mai avem, dar dacă primim un ajutor, cât de mic, nu neapărat material, lucrurile încep să intre pe făgaşul normal. Aici ar trebui făcută o mică precizare : orice ajutor primit trebuie returnat, nu neapărat donatorului.

Mai devreme sau mai târziu, îi suntem datori lui Dumnezeu cu un gest de ajutor faţă de un seamăn al nostru aflat în nevoie. În felul acesta, balanţa se echilibrează şi dăm înapoi ce am primit. Mai târziu, dacă o să mai avem nevoie, se va găsi cineva care să ne vadă necazul.

Aşa lucrează Dumnezeu,dar cu o singură condiţie, şi anume să nu profităm niciodată de bunătatea cuiva. Legile divine nu acceptă minciuna şi înşelătoriile.

Aşa stând lucrurile, viaţa îşi cere drepturile ei, la momentul potrivit. Universul nu uită nimic niciodată. Ne dă, ne ia, ne dă din nou,cu mult mai mult…dar aceasta se face în legea echităţii şi orice abatere este în pierderea noastră. E mult mai simplu să fim corecţi, aşa vom ieşi din necazuri şi tot aşa ne vom bucura de fiecare clipă.

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.