"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

PUBLICITATE

Parfumul unic al ciorbelor româneşti, proaspăt adus din grădină sau de la piaţă, ori uscat, leuşteanul are certe proprietăţi terapeutice.

Medicii din Grecia Antică au fost primii care au lăsat însemnări despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leuşteanului asupra digestiei şi sistemului nervos.

În secolul al VII-lea,cunoscutul botanist englez Nicholas Culpepper, scria despre leuştean astfel: „ O infuzie picurată în ochi înlătură roşeaţa…decoctul băut de trei, patru ori pe zi este eficae în pleurezie, frunzele zdrobite şi prăjite într-un pic în ulei, aplicate pe orice pată de pe piele, vor face ca aceasta să dispară rapid…”.

PUBLICITATE

Se poate consuma ca atare, sub formă de tinctură, suc, infuzie, decoct sau vin.

Balonarea, de exemplu, se tratează cu infuzie sau frunze verzi consumate ca atare.

Leuşteanul este antidepresiv şi afrodiziac. Se adaugă frunze proaspete în apa de baie.

Este diuretic şi detoxifiant

Ceaiul tratează tusea convulsivă, edemele cardiace şi renale, indigestiile, alte afecţiuni digestive, ale glandelor salivare, anorexia, bronşitele, traheitele, tulburările ciclului menstrual, hipertensiunea, toxiinfecţiile alimentare. O cură durează minim două săptămâni, timp în care se consumă zilnic două căni.

PUBLICITATE

Băut seara, înainte de culcare, ceaiul este un bun laxativ pentru a doua zi dimineaţa.

Cum se prepară?

Infuzia: Se toarnă o cană de apă clocotită peste o lingură de plantă uscată sau două linguri de plantă verde şi se lasă la infuzat 10-15 minute, se strecoară şi se consumă călduţ.

Decoctul din rădăcină de leuştean: O linguriţă de pulbere din rădăcină uscată se amestecă cu 200 ml oţet din vin alb şi se lasă la fiert timp de 15-20 minute, la foc mic.

PUBLICITATE

Cu preparatul obţinut, se ung şi se freacă zonele dureroase, mai ales articulaţiile.

Uleiul volatil, extras din rădăcină, este folosit în industria parfumurilor.

CITEŞTE AICI ȘI DESPRE LEACURILE PRIMĂVERII-FRUNZELE DE ŢELINĂ

PUBLICITATE

Vinul de leuştean este folosit de multă vreme pentru eliminarea retenţiei de apă, a indigestiilor şi anorexiei.

Cum se prepară?

Se pun într-un vas de sticlă, la macerat, o sută de grame de leuştean proaspăt, tocat mărunt, în 750 ml vin alb, natural, curat. Vasul se ţine acoperit, ferit de lumină, la temperatura camerei, timp de două săptămâni. Se filtrează şi se păstrează la frigider, în sticle mici, închise la culoare. Se consumă, la nevoie, un păhărel pe zi, înainte de masa principală.

Pe răni, furuncule şi ulceraţii se pot pune cataplasme cu leuştean proaspăt cules din grădină, bine spălat şi zdrobit cu sucitorul. Cataplasma astfel obţinută se ţine timp de o oră, după care se îndepărtează, iar porţiunea pe care s-a aplicat se lasă să se usuce în aer liber.

PUBLICITATE

În cazul petelor pe piele, care apar pe fondul unor tulburări interne, tratamentul extern este dublat de o cură de dezintoxicare de cel puţin 14 zile, care se face astfel: se iau 12 linguriţe de suc proaspăt din leuştean de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

Bine uscat şi amestecat cu borş proaspăt, din tărâţe de porumb, se poate folosi pentru spălarea muşcăturilor de şarpe.

Tinctura de leuştean este eficientă în afecţiuni digestive şi reglează ciclul menstrual.

Cum se prepară?

PUBLICITATE

Se rade o rădăcină proaspătă de leuştean (primăvara devreme sau toamna târziu) şi pune într-o sticlă de un litru, în aşa fel încât să acopere trei sferturi. Se toarnă rachiu (de secară sau fructe) sau alcool pur până se acoperă.

Se închide bine sticla, se lasă la macerat într-un loc întunecos si rece, timp de 14 zile, agitând zilnic.

Se filtrează şi se păstrează la frigider.

PUBLICITATE

Se ia câte o linguriţă, de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.

VEZI AICI CUM SE PREPARĂ CINCI LICHIORURI TERAPEUTICE DE EXCEPŢIE

Tradiţii populare:

Bucovinenii credeau că rădăcina de leuştean, scoasă din pământ, în Vinerea Mare, pisată şi luată seara, câte o linguriţă, alungp răul din om.

PUBLICITATE

În Apuseni, mamele făceau pentru fetele lor turte de grâu cu leuştean şi le dădeau să mănânce în dimineaţa de Rusalii, ca să le ferească de „zburători”, adică de furtunile hormonale ale adolescenţei.

De Înălţarea Domnului, oamenii se băteau cu leuştean, ca să fie feriţi de rele sau boli.

Se crede că, ţinut la brâu sau la gât, în amulete, leuşteanul alungă răul, indiferent de forma sub care s-ar manifesta acesta.

PUBLICITATE

Se mai spune că leuşteanul este paznicul grădinii. Dacă cineva fură leuştean din grădină, atunci toate verdeţurile se usucă, pentru că nu mai are cine le păzi.

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.

[wce_code id=2]