"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

Un articol de Ileana Mladinoiu

Înainte de sărbătorile pascale, stând la un rând într-un magazin de alimente, am făcut cunoștință cu un copilaș tare drăgălaș, venit împreună cu mama lui la cumpărături.

Pe deasupra, era și foarte comunicativ, mai ales cu mine. Poate a simțit că iubesc enorm de mult copiii.

Mi-a spus imediat că-l cheamă Viorel și că este la “grădi”, termen cu care încep să mă familiarizez, pentru că eu am folosit mereu grădiniță.

PUBLICITATE

de ce copiilor le este frica

Ca să nu vă plictisesc, voi trece la obiect: frica copilului. Am rămas surprinsă, pentru că lui Viorel îi era frică de peștii înghețați. Se tot ducea până la congelatorul în care se găseau și se întorcea rapid, speriat.

L-am întrebat din ce cauză se teme de niște animale care nu mișcă în niciun fel, fiind “moarte”. Eu le-am zis înțepenite.

Mi-a răspuns că peștii îl pot înțepa și că-i va curge apoi sânge din deget. I-am explicat că acest lucru nu se va întâmpla, dar nu m-a crezut deloc. Ne-am despărțit fără să lămuresc problema. Astfel am trecut la redactarea prezentului articol, găndindu-mă și la alți copii care au altfel de frici.

Cunoaștem faptul că frica se declanșează din nevoia de apărare a organismului și apare când suntem în fața unui pericol real sau posibil și mai știm că este o trăire normală și necesară.

Însă, dacă este de intensitate mare și apare frecvent, este dăunătoare, deoarece poate produce tulburări serioase în organismul copilului, ca scăderea puterii de învățare, a memoriei, voioșiei, entuziasmului.

Copilul este mai fricos decât adultul. Necunoscând lumea, nu poate deosebi obiectele și situațiile periculoase de cele inofensive. Pe de altă parte, puterile lui de apărare sunt reduse. 

Vezi aici câteva imagini cu dormitoarele a 16 copii din întreaga lume!

Factorii care intensifică frica:

Singurătatea

Dacă un copil este singur când s-a izbit o ușă, a sunat ceasul, a lătrat un câine, a intrat o persoană străină, cînd afară tună, fulgeră etc., el se sperie mai tare decât dacă în preajma lui se află cineva.

Copilul care s-a speriat de câteva ori, fiind singur, ajunge cu timpul să-i fie frică de singurătate. La 4-5 ani, lăsat singur, dacă îi este frică, iese pe stradă să întâlnească alți copii. Prin repetare poate ajunge la tulburări de comportament.


Exemplul negativ

Încă de la 1 an, copilul pricepe după gesturi, vorbe și mimica de spaimă dacă cuiva îi este frică. Exemplul mamei, care tresare și sare speriată cu exclamații de spaimă, când copilul a căzut răsturnând scaunul cu zgomot, îi este mai dăunător decât eventuala lovitură primită. Îi mărește frica și îi slăbește încrederea în apărarea pe care o așteaptă de la ea.


Întunericul

Întrucât copilul nu poate vedea ce este și ce se întâmplă în jurul lui, frica i se intensifică. I se pare că lucrurile își schimbă locul și forma. După prima spaimă legată de noapte, întunericul în sine poate deveni cauză de frică. Este o frică greu de învins până la 10-11 ani.

Amenințările de orice fel

Unii părinți simt nevoia să-și asigure ascultarea copiilor, folosind tot felul de amenințări: “ai să cazi”, “ai să te tai”, “te dau la câine să te muște”, “chem moșul să te ia”, “te calcă mașina”, “nu te mai iubesc”, “te las acasă”, “n-ai să fii bun de nimic”…

Amenințările acestea repetate zilnic sunt înregistrate de creierul copilului și în momentul când se lovește de una dintre situațiile cu care a fost amenințat se sperie și mai tare.

Reacțiile de frică diferă după temperamentul copilului, după educația sa, după mediul în care trăiește. La aceleași cauze, unii reacționează puternic, alții au reacții potolite, alții tardive.

Citește aici de ce Mamele stricte cresc copii de succes!

Fetele sunt, în general, mai fricoase decât băieții.

Frica trebuie prevenită, adică preîntâmpinate cauzele și condițile în care apare. De unele am vorbit mai sus. În niciun caz copilul nu trebuie pedepsit pentru că dă dovadă de frică.

Totuși, dacă un copil are tendința să manifeste frică fără cauze clare , el trebuie dus la medic.

Revenind la Viorel, cred că-i era frică de pești, chiar dacă aceștia erau înghețați, fiindcă mama/tata, când curățau, să zicem, un pește proaspăt, îi spuneau să stea deoparte, că peștii au țepi, că uite unul din părinți s-a înțepat, arătându-i rana din care curgea sânge, determinăndu-l să se ducă la jucăriile lui.

Băiețelului i-a rămas în minte imaginea respectivă.

Temă pentru acasă: de ce avea Viorel frică de peștii congelați? Repet. Nu de cum arătau, ci de credința că îl vor înțepa.

Share on Facebook
PUBLICITATE

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.

loading...
loading...
PUBLICITATE