"Ascunse în văzul tuturor, văzute doar de doritori!"

În primele etape de viaţă, părinţii înseamnă totul pentru un copil. Părinţii sunt ocrotitori, ne alină durerea, ne încurajează şi ne sfătuiesc. Sunt personaje pe care le admirăm şi pe care le imităm, sunt călăuzele noastre în descoperirea tuturor misterelor şi minunilor vieţii.

 

Acesta este motivul pentru care părinţii şi conduita lor au un impact puternic asupra psihicului copilului şi a personalităţii fragede a acestuia.

 

Cuvintele pe care le adresăm copiilor se întipăresc adânc în psihicul lor fraged!

 

ai grija cum vorbesti cu copilul tau

 

Creierul unui copil are mult mai multe conexiuni neuronale decât creierul unui adult. Creierul copilului absoarbe aproape tot ce se petrece în jur pentru a dezvolta cât mai repede mecanisme de adaptare la mediu.

PUBLICITATE

 

Pe măsură ce copilul creşte, creierul se descotoreseşte tot mai mult de informaţiile singulare, lipsite de continuitate, şi păstrează doar conexiunile neuronale cele mai des accesate. Vocea părinţilor se întipăreşte adânc în psihicul copilului şi este treptat însuşită de cel din urmă. Aşadar, modul în care părinţii îi vorbesc unui copil devine întocmai modul în care copilul respectiv ajunge să se adreseze sieşi, modul în care se percepe pe sine.

 

Atunci când părinţii se adresează copilului pe un ton iritat, sever şi rece, sau dacă ridică vocea de fiecare dată când copilul greşeşte ceva, copilul are toate şansele să adopte aceeaşi manieră dură de a-şi reproşa greşelile comise. Orice om greşeşte, şi cu atât mai mult copiii. Greşelile sunt inevitabile iar noi, ca părinţi, trebuie să le gestionăm cu tact şi să le depăşim în moduri constructive atât pentru noi cât şi pentru copii…

 

Cum e cel mai bine să-i vorbeşti unui copil?

 

Indiferent de situaţie, reproşurile şi observaţiile trebuie făcute într-o manieră nu înjositoare, intimidantă şi autoritară, ci calmă, sfătuitoare şi încurajatoare.

 

Dacă părinţii i se adresează copilului cu blândeţe şi respect, atunci copilul îşi va însuşi o voce autocritică temperată şi echilibrată.
Clişee de exprimare pe care părinţii trebuie să le evite cu orice preţ:

 

Acestea sunt deosebit de destructive pentru personalitatea în plină dezvoltare a copilului!

 

„Opreşte-te imediat din plâns!”

 

De obicei, copiii izbucnesc în plâns atunci când conştientizează că au făcut o greşeală care va atrage automat o pedeapsă. Iar atunci când nu plâng de „teamă”, fac acest lucru pur şi simplu pentru că aşa simt. Ori copiii au tot dreptul din lume să-şi exprime liber sentimentele şi emoţiile. Dacă îţi bruschezi copilul de fiecare dată când plânge, practic nu faci altceva decât să-l înveţi să-şi interiorizeze emoţiile.

 

În loc să te răsteşti, mai bine spune-i următoarele: „Dragule, e bine că plângi acum, e bine că îmi arăţi ce simţi. Dar asta nu înseamnă că ceea ce ai făcut mai înainte este un lucru bun.” Ia-l în braţe, şi explică-i cu calm ce a greşit.

 

„Nu eşti bun de nimic!”

 

Este probabil cea mai usturătoare replică pe care i-o poţi adresa unui copil din postura de părinte. Dacă faci asta, în timp îi vei şubrezi copilului toate încrederea de sine şi îl vei face să caute mereu confirmare la exterior. În loc să-l ajuţi să-şi dezvolte o stimă de sine solidă, îl faci pe copil să creadă că în sufletul şi în mintea lui nu există nimic de preţ.

 

Sunt multe exprimări cu care poţi înlocui acest clişeu, ca de exemplu: „Poţi mai mult de atât!”, „Nimeni nu e perfect!”, sau „Ai greşit astăzi, dar am încredere că te vei descurca mai bine data viitoare.”

 

Citește aici cele mai mari 5 greșeli pe care le fac părinții în educația copiilor!

 

„Băieţeilor/fetiţelor mari nu li se face frică!”

 

Părinţii care le spun asta copiilor îi mint practic cu neruşinare, având în vedere că, de multe ori, şi ei sunt la fel de temători şi de fricoşi! În al doilea rând, această replică îl forţează pe copil să respingă sau să reprime emoţiile şi sentimentele autentice. Frica nu este un lucru rău – ne aminteşte doar să fim atenţi! Nici adulţii, dar nici copiii nu ar trebuie să fugă de teamă, ci să-şi înfrunte fricile, să fie vigilenţi şi să desprindă învăţăminte de pe urma ei. Iar curajul adevărat nu înseamnă să nu simţi deloc frică, ci să-ţi învingi temerile chiar şi atunci când eşti copleşit de spaimă.

 

Iată o adresare mai potrivită: „Este normal să-ţi fie frică, dragul meu. Tuturor ne este frică uneori. Dar ştiu că în inima ta ai foarte mult curaj şi că poţi să faci ce e bine chiar şi dacă ţi-e frică. Tu eşti micuţul meu erou!”

 

„Sunt dezamăgit de tine!”

 

Părinţii se adresează astfel copiilor care deja se simt ruşinaţi şi răvăşiţi. Iar să încerci să-l faci pe un copil responsabil de propria ta dezamăgire este o tactică egoistă. Poţi fi dezamăgit de un prieten, poţi fi dezamăgit de un film, poţi fi dezamăgit de politică, dar nu poţi fi dezamăgit de propriul copil. Ţine de datoria ta să-ţi îndrumi copilul pe calea cea bună. Aşa că atunci când greşeşte, îndrumă-l din nou. Dezamăgirea ta este mai degrabă faţă de calitatea îndrumărilor adresate de tine copilului, şi nu de copilul însuşi. Învaţă-ţi copilul unde a greşit şi de ce.

 

Iată ce e mai bine să-i spui în schimb: „Consider că ceea ce ai făcut tu este greşit. Dar am încredere că ai greşit fără să vrei. Şi chiar dacă ai făcut-o intenţionat, vei înţelege cât de greşit este după ce-ţi voi explica lucrurile cu răbdare. Sunt convins că vei şti cum să te porţi data viitoare!”

 

„Nu eşti îndeajuns de […] !”

 

Din nou, cu această remarcă nu faci altceva decât să îngrădeşti stima de sine a copilului şi încrederea lui în forţele proprii. Insinuezi de fapt că îi lipsesc calităţile sau virtuţile necesare pentru a face ceea ce îi place sau pentru a deveni ceea ce îşi doreşte. Orice copil, şi orice om, de altfel, este îndeajuns de bun pentru a fi el însuşi. Ca să înţelegi mai bine, un vlăstar are tot ce-i trebuie ca să devină un copac încă din stadiul de sămânţă. Doar că trebuie să crească pentru a se împlini şi a deveni ceea ce îi este dat să devină.

 

Iată ce e mai indicat să-i spui copilului: „Eşti suficient de bun ca să devii ceea ce-ţi doreşti sau să faci ceea ce-ţi place. Doar că, mai mereu, cu toţii trebuie să exersăm şi să ne pregătim din greu ca să ajungem acolo unde ne dorim.”

 

Despre autor:

Petrut s-a alaturat echipei Secretele pentru a veni in sprijinul oamenilor cu informatii despre o viata sanatoasa. Pe Petrut îl puteti gasi pe facebook si Google+.

Share on Facebook
PUBLICITATE

*Continutul acestui articol este doar pentru informare si nu se doreste a fi un substitut pentru sfatul medicului. Pentru un diagnostic corect, va recomandam sa consultati un medic specialist.

loading...
loading...
PUBLICITATE

x
Da-ne un 'Like'!