Un articol de Alexandra Ungureanu
Cu o săptămână înainte de Paşte, sărbătorim Intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor, este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti, din cursul anului bisericesc.
Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, cunoscută sub numele de „Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post.
Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Această înviere simbolizează învierea întregului neam omenesc. Se spune că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete. Tradiția spune că, într-o sâmbătă, Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama sa să facă plăcinte. Vrând să urce într-un copac, pentru a lua hrană pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare.
Potrivit legendei, Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor. În sâmbăta premergătoare Floriilor, femeile încă fac plăcinte pentru pomenirea adormiților.
Cum este o zi prin care se serbează vegetația, ea are ca simbol ramurile de salcie. Tradiția spune că înainte de Duminica Floriilor, se strâng ramuri înmugurite de salcie și se duc la biserică, pentru a fi sfințite de preot.
Un alt obicei este acela, ca fetele nemăritate, să pună sub pernă o oglindă și un pieptăn, pentru a-și găsi alesul.
În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap în ziua de Florii, întrucât aceasta este duminica în care înfloresc copacii și din această cauză, le poate albi părul.
La mulți ani tuturor celor care poartă nume de flori!