le acceptăm noi lângă noi şi la care putem renunţa oricând dacă vedem că prietenia devine o relaţie toxică.
Problema se pune dacă avem sau nu obligaţii în relaţiile acceptate prin liber arbitru. Revenind la definiţia obligaţiei,aceea de datorie, ce datorie avem noi faţă de soţul nostru ? Dar faţă de şeful nostru ? Dar faţă de prietenii noştri ? Dacă faţă de şeful nostru avem obligaţia să ne îndeplinim sarcinile contractuale (pentru care suntem plătiţi), faţă de soţ şi faţă de prieteni nu există obligaţii. Pe soţul nostru îl iubim, nu avem obligaţia de a-l iubi.
Îl iubim pentru că aşa simţim. Nimeni nu poate obliga pe cineva să îl iubească. Este imposibil aşa ceva,penru că inima nu iubeşte la comandă! Prietenii sunt în compania noastră atâta timp cât ne simţim bine împreună, nu suntem obligaţi să rămânem în acelaşi grup toată viaţa !
Vezi aici Cum poți deveni o persoană irezistibilă!
Relaţiile din iubire sunt supravegheate de Dumnezeu
Deci,relaţiile liber consimţite, bazate pe respect şi iubire, sunt cele mai fragile. Nu ne obligă la nimic,teoretic, dar nu rezistă fără implicare afectivă. Şi unde este implicarea inimii,apare frumuseţea şi bucuria. Unde vin bucuriile, vine şi dorinţa de a rămâne mereu împreună. Unde vine iubirea,vine chiar Dumnezeu. El este chemat de sufletul nostru şi rămâne mereu alături de noi pentru a ne călăuzi pe drumul pe care ni l-am ales.