Credinta populara despre cancer este ca aceasta boala are o latura exclusiv genetica si practic nu poti face nimic altceva decat sa astepti pe parcursul vietii sa vezi daca te loveste sau nu. Mai mult, cand intervine si doctorul si sustine cam acelasi lucru, credinta devine religie.
Daca tot te imbolnavesti oricum sau din cauze necunoscute de aceasta cumplita boala nu mai bine mananci orice? Nu mai bine nu te mai odihnesti noaptea si iti traiesti viata? Te mai uiti si prin familie si vezi ca nu ai cine stie ce cazuri sau ai cazuri de rude care s-au imbolnavit pe la 70+ ani.
Totul va fi bine iti zici….
Cam asa am gandit si credeam si eu pana in 2013 cand putin inainte de a implini 30 de ani am inceput sa am mici jene abdominale. Atat! Nu dureri sau alte simptome. Asta si o stare de oboseala (sfarseala) permanenta.
Eram un mic zeu, orientat pe cariera, afaceri dar nu va imaginati ca aveam cine stie ce succes din contra: munca multa rezultate mediocre. Orgoliul si dorinta de a demonstra mie, parintilor, celorlalti (?!), teama ca voi ramane fara venit in nebunia asta capitalista (la servici se vorbea de restructurari) ma impingeau fara sa am nici cea mai mica idee spre boala.
Din dorinta de mai mult, ajunsesem sa dorm 5-6 ore pe noapte si alea cu intreruperi pentru ca ceasul suna din 2 in 2 ore. Parintii imi mai atrageau atentia ca nu procedez bine dar cine ii asculta? Ce stiu ei?
O consecinta directa a acestui stil haotic, impregnat puternic cu stres era ca ajunsesem sa cantaresc 155 de kilograme!! Mancam cand apucam (si in special seara) “ce mananca lumea” in ziua de azi: prajeli, fast-food, “ceva de la chiosc”, dulciuri cu tonele, carne la fiecare masa etc. Mai trageam si cate 5-6 tigari pe zi, deh sa fiu in ton cu colegii sa mai particip la o discutie, sa ma calmez.
Pentru sustinerea listei care parea nesfarsita de “to do-uri” “bagam”, de cele mai multe ori probabil fara sa imi dau seama, o sticla de coca-cola si/sau 10 cafele pe zi. Sotia ma tot avertiza, mai ales ca socrul meu se stinsese in 2011 de cancer de colon, dar ce stie
…Continuare pe pagina urmatoare